Dansul moldovenesc

Dansul moldovenesc

Dansul moldovenesc reprezintă una dintre cea mai veche artă populară, fiind totodată un „poem al neamului”, căci, cînd dansează moldovenii − „inimile vorbesc”. Fiecare mişcare vorbeşte despre talentul şi caracteristicele spirituale ale poporului în diferite perioade istorice.

El scoate în evidenţă atît caracterul, cît şi temperamentul, forţa și agerimea poporului. Pune în valoare înţelepciunea şi umorul, dezvăluie sincer şi direct aspiraţiile şi sentimentele oamenilor. Dansurile moldoveneşti alcătuiesc adevăratul tezaur al poporului nostru împreună cu muzica, costumul național, arta populară etc.

Dansul a fost întotdeauna o parte integrantă a vieții social-culturale, cu fiece ocazie, cîntecul şi dansul au avut un rol important. Asemenea ocazii sînt zilele de sărbătoare și ritualurile de familie, tîrgurile, manifestările legate de muncile agricole și credințele legate în fertilitatea pămîntului.

Istoria dansului moldovenesc este una bogată și originală. Din timpuri străvechi acestea erau însoţite de cîntece, de ritmul bătăilor din palme sau cel obţinut cu ajutorul instrumentelor de percuţie. Mai tîrziu – erau acompaniate de orchestre de fanfară sau taraf, care includeau viori, ţambale, fluiere şi alte instrumente populare, erau însoţite și de strigături satirice ori glume.

Un atribut important îl constituie costumul naţional, care este irepetabil prin decorarea motivelor ornamentale și spiritul creativ.

Costumul popular – valoare patrimonială

Costumul tradiţional moldovenesc este un certificat de înaltă iscusinţă şi pricepere, este un etalon de frumuseţe, care posedă un limbaj de comunicare a unor tradiţii străvechi, o mărturie vie a unui proces de creaţie în masă.

Pe timpuri nu era acceptată copierea motivelor ornamentale de pe costumul altei persoane şi nici înstrăinarea de la tradiţiile comunitare. Fiecare fată trebuia să-şi creeze propriul costum de sărbătoare, lăsînd pe el amprenta tradiţiilor locale şi viziunii sale estetice. Costumul trebuie să corespundă firii omului, să armonizeze cu ţinuta lui, cu culoarea ochilor şi a părului, vîrsta şi locul lui în societate.

Costumul fiecăruia prezenta o valoare unicală şi irepetabilă. Pentru perioada trecutului aproape că nu găsim două costume identice, fiecare avînd unul sau cîteva costume, care se deosebeau de altele parţial prin desen şi culoare, proporţii. Acelaşi mod era şi pentru realizarea cămaşelor brodate ale bărbaţilor. Ei aveau cămaşe brodate de mame, bunici sau viitoarele mirese.

Ca materie primă pentru costumul tradiţional pe parcursul secolelor s-au folosit ţesăturile de casă lucrate manual din fire de lînă, cînepă, in, bumbac, mătase – „borangic”, care de asemenea se pregăteau în condiţii casnice.

Costumul popular a cunoscut o bogată varietate în dependenţă de factorul social, climateric, demografic etc. Anumite particularităţi funcţionale puteau fi depistate în costumele din mediul rural la tîrgurile de toamnă, la sărbătorile de iarnă, la horele din sate, la nunţi, în zilele de Paşti etc.

Sârbă (dans)

Sârba este un dans popular românesc, din marea familie a dansurilor balcano-carpatice, răspândit în România și Republica Moldova, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc.

Sârba este un dans mixt, executat de femei și bărbați, cu o mișcare rapidă și ritm binar. Dansul se execută de obicei în semicerc, în care se mișcă simultan cu pași laterali, uneori și cu figuri de virtuozitate, dansatorii ținându-și mâinile pe umerii celui din stânga și celui din dreapta. Dansul sarba=dans popular

Sarba e dansul popular al Moldovei.